Un muncitor a căzut în patima băuturii. Soţia lui l-a răbdat cât l-a răbdat,
până ce a ajuns la limită.
S-a dus la duhovnicul ei şi i-a zis:
- Mi-au ajuns trei ani de suferinţă, voi pleca la părinţii mei...
- Nu te duce, că dacă îl laşi singur o să cadă şi mai tare. Eşti singurul lui sprijin.
După alţi trei ani, după multe lacrimi şi multe rugăciuni, soţul ei a început lupta cu
patima băuturii. După alţi doi ani, s-a lăsat pentru totdeauna de băutură.