Jurnalul meu

O femeie care era profesoară a venit nervoasă de la şcoală. Se certase cu directoarea, care îi ceruse să pună note mari unui elev foarte slab la învăţătură. Femeia nu a acceptat aşa ceva. Când a intrat în casă, a început să se răstească la soţul ei. Acesta tăcea şi nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început să îl certe că nu cumpărase fructe pentru copii. Bărbatul simţi că i se urcă sângele în cap. De dimineaţă, femeia îi spusese că va cumpăra ea fructe, dar, din cauza supărării, uitase. Bărbatul vru să ţipe la ea, dar îşi aduse aminte că duhovnicul îl sfătuise să spună „Doamne miluieşte” ori de câte ori era ispitit de mânie. Spuse o dată rugăciunea, dar nu se simţi mai liniştit. Mai repetă de câteva ori rugăciunea şi până la urmă se linişti. Când i-a trecut supărarea, soţia şi-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el şi l-a luat în braţe: - Iartă-mă, am spus, că iau eu fructe. Iartă-mă. - Te iert, cum să nu te iert, spuse soţul, mângâindu-i părul. Noaptea soţia a visat încă o dată discuţia cu soţul ei. A văzut că, atunci când ea ţipa la el, un drac venea din ce în ce mai aproape de el. Îl văzu pe soţ cum a început să se roage şi diavolul a plecat imediat. Când s-a sculat, i-a zis: - Nu am ştiut că te-ai rugat aseară când ţipam la tine. O să încerc să mă rog şi eu când o să mai fiu ispitită de mânie…