duminică, 21 iunie 2015

Ingerii

,,Tu n-ai vazut niciodata ingeri,
pentru ca ingerii vin numai dupa ce adorm copiii si pleaca atunci cand copiii incep sa-si deschida ochii.Nu s-au dezlipit bine genele si ingerii au si zburat.Fiecare copil are un inger al lui care-i poarta de grija cand Mama doarme,obosita.Dar si Mama doarme iepureste si ingerul sta bine de paza.Daca n-ar fi ingeri,copiii ar uita sa se mai scoale si nici nu ar visa frumos.Ingerii,noaptea,ca sa nu li se urasca,se joaca in somn cu fetitele si cu baietii,ii descanta,ii farmeca si-i fac sa vada-n cer,in lumea povestilor frumoase.Caci si in somn li s-ar ura copiilor,daca nu ar fi ingerii sa li se arate.Cand vine noaptea,coboara din cer intai stolurile,ca porumbeii,si dupa ei se arata si Dumnezeu,care se fereste atat de lumina soarelui,cat si de a ferestrelor,unde lucreaza omul cu condeiul pe hartie.Cand trece Dumnezeu pe la spatele lui,zambeste, si omul se simte mai insufletit de dogoarea racoroasa,nestiuta,a trecerii lui Dumnezeu pe langa zid si fereastra. Cum crezi tu ca s-ar deschide florile si ar face bucatele spic,daca n-ar veni in fiecare noapte ingerii si Dumnezeu sa ajute munca oamenilor de peste zi?Ingerii vin,dezmiarda copiii si ies binisor in camp si in gradini,ca sa sufle-n flori si sa le deschida.In florile de mac,se gasesc de multe ori cateva albine,care n-au avut timp sa se intoarca la prisaca.Le iau adormite,fara sa stie,ca si copiii,si le duc la stupii lor pe intuneric.

Ca sa vada,ingerilor le este de ajuns sticlirea scanteierilor din stele.Stii cate stele sunt pe cer?cate si ingeri.Stelele arata fiecarui inger locul unde trebuie sa se intoarca,dupa ce a ispravit.Daca n-ar fi semnul lor,ingerii s-ar incurca s-ar incurca prin intuneric si i-ar prinde lumina zilei pe pamant,si ar fi foarte rau,caci ar muri toti de sfarseala si ar ramane copiii fara de ingeri si n-ar mai fi cine sa mai trezeasca florile albastre.Cine ar numara atunci bataile de inima ale copiilor?Si cine ar framanta atatea boabe de struguri si le-ar pune in ciorchini,pentru copii?Un inger face cate patru,cinci boabe pe noapte,si,fara ingeri,podgoriile s-ar salbatici. Mai rau e o singura data,atunci cand,prea osteniti,ingerii se culca pe pat cu copiii si adorm langa ei.Ce se intampla e greu de spus,dar asa se face ca moare un copil.Ingerul uita sa-i numere inima si sa-si dea din aripi adierea de noapte,care-l tin viu pana ce pruncul se desteapta.Scapa si adoarme pe inima lui mica si sperioasa,ca pe o randunica,si o striveste.E pedeapsa ingerului sa moara,-si moare si copilul,care nu poate trai fara inger.Si tot atunci moare din fiecare cate una,din toate florile de pe lume:un margaritar,o tufanica,o garoafa,o lalea si un ochi cu pleoapele albe,de musetel,,
Tudor Arghezi - Ingerii

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Tu esti



Tu eşti ...tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub pleoapa căruia se zbat
Zvonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însaşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pus pe şotii şi-s plin de haz
Şi-s trist de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.

Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostogolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.

Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.

Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Eu sunt un zbor frant, o melodie de aripi neterminata...un pas descult pe o palma fierbinte, un zambet pierdut in rasul tau...Eu sunt o fereastra deschisa pentru zborul viselor tale, dar geamurile mi-au inghetat fara rost in ierni de asteptare...Mi-s gandurile pasari ingenunchiate in zbor, cu aripile frante de cerurile grele...purtand spre implinirea arcadelor de stele intaiul pas invins, al prabusirilor.

Te iubesc cum iubesc diminetile ce murmura in suflet, pure si adevarate ca fiecare cantec inchis in trupul meu.

Te iubesc, cum iubesc florile, ce-si inalta culoarea spre ochii unui albastru imens si greu de stralucire.

Te astept ca pe o ploaie de primavara cu buzele insetate si mainile intinse-n adorare.Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.