O, mamă, m-ai învățat să trăiesc în această viață de parcă aș fi
fost nemuritoare. Vai, tată, că nici tu nu mi-ai vorbit niciodată
despre Dumnezeu, nu mi-ai spus că am un suflet nemuritor în mine, și că
mai există o altă viață, una veșnică. Voi v-ați îngrijit numai de trupul
meu, și v-ați luptat mereu ca să am un viitor strălucit. N-am dus lipsă
de nimic în viață, dulapul mi-era plin cu haine, podoabe și parfumuri,
mi-ați spus că sunt frumoasă, dar eu acum văd ce suflet urât, murdar și
negru am. Vai mie, căci va trebui să răspund și pentru acele suflete pe
care le-am atras în desfrâu, și pentru toți pruncii pe care i-am
avortat. Ați vrut să ajung om mare, și m-ați dat pe la facultăți.
Ziceați că sunt inteligentă, dar eu acum văd cât de incultă am fost,
căci nu știam nici măcar Rugăciunea de căpetenie „Tatăl nostru.” Tu,
mamă, ai fost împreună cu mine la petreceri, ai vrut să mă vezi
fericită, dar drumul către biserică nu mi l-ai arătat niciodată. Tu,
tată, m-ai plimbat în întreaga lume, am cunoscut atâtea țări și orașe,
am cunoscut atâția oameni, dar nu m-ai învățat să mă cunosc și pe mine
însămi. Nu m-ați învățat să țin post, să mă spovedesc, zicând că numai
cei proști cred în Dumnezeu, inteligenții își au religia lor proprie,
iar eu mă făleam cu numele de ATEU, deși am fost botezată în religia
ortodoxă. La ora de religie îmi plăcea să o iau peste picior pe
profesoară, și să o combat cu teoria lui Darwin. Voi m-ați învățat că nu
există Dumnezeu, și că omul se trage din maimuță. Cum, mamă, n-ai vrut
tu să crezi că ai fost creată de un Dumnezeu așa frumos, și ai preferat
să crezi că ești din maimuță ? O, vai, că mi-ați cumpărat zeci de astfel
de cărți ateiste, iar Sfânta Biblie nu a existat în casa noastră. Când
venea preotul de Crăciun și la Bobotează, voi îi închideați ușa, și
spuneați că popii sunt niște hoți. Dar acești „hoți”, mamă, eu văd că au
o negrăită slavă în cer. M-ați învățat să disprețuiesc pe cei ce duceau
o viață curată, ferită de păcat. Îi batjocoream pe cei feciorelnici,
zicând că sunt proști, și că nu știu să se îndulcească din plăcerile
tinereții, dar eu acum văd ce slavă îi așteapă pe aceia care s-au
înfrânat de la pofte, și au îndurat batjocura unora ca mine. Aceia pe
care eu îi numeam habotnici, expirați, fixiști, țicniți, pocăiți,
mironosițe… acum sunt cinstiți de Cerul întreg, mamă. Mă simțeam adesea
singură, pustie, neîmplinită, deși eram înconjurată de atâția prieteni
și de atâta lux. Îmi plângea adesea sufletul, iar eu nu știam ce îl
doare. Nimeni și nimic nu mă putea mulțumi. Dacă aș fi știut că Hristos
este Singurul Care îmi poate umple golul din inima mea, aș fi lepădat
toate acele amăgiri deșarte, și L-aș fi lăsat pe El să-mi aline plânsul
sufletului. Dar El era absent din viața mea, era absent din inima mea,
deși Îl căutam fără să știu că inima mea după El plânge și însetează.
Voi m-ați ținut deprte de Adevăr, și v-ați mocirlit împreună cu mine în
cele mai grele păcate. Acum văd ca Raiul și Iadul nu sunt niște basme
așa cum mi-ați spus voi. Acum văd că am purtat cu mine un suflet
nemuritor, și că există viață veșnică. Acum văd pe Acela Care m-a creat,
mamă. Îl văd pe Acela Care a creat lumea întreagă. A vegheat de aici
neîncetat, și a plâns pentru mine știindu-mi pierzarea. El mă iubea mai
presus decât orice, iar eu nici nu mă gândeam la El. O, amar mie, căci
voi fi osândită în focul cel de veci pentru necredința și nepăsarea mea.
O, părinți ai mei, vai și de sufletele voastre. Cum veți răspunde
înaintea lui Dumnezeu pentru mine, singura voastră fată? Cum îmi veți
salva sufletul, căci voi nu credeți în veșnicie, în existența
sufletului, nu îmi veți face pomenire la biserică, parastase și
milostenii, căci voi nu ați crezut niciodată în aceste obiceiuri
religioase? O, mamă, ai vrut să mă vezi frumoasă.
O, tată, ai vrut să fiu inteligentă. Sunt așa cum v-ați dorit: frumoasă, gătită, parfumată, inteligentă… pentru IAD.
joi, 15 februarie 2024
Plânsul unei tinere necredincioase înaintea Judecății,adresat parintilor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)