Eu însumi îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Duşmanii m-au adus în braţele Tale mai mult decât prietenii.
Prietenii m-au legat de pământ, pe când duşmanii m-au dezlegat de
pământ. Nimicindu-mi toate năzuinţele efemere, ei m-au depărtat de lume,
făcând din mine locuitor netrebnic al ei. Precum un animal hăituit îşi
caută adăpost mai stăruitor decât unul liber, la fel şi eu, luat cu
asalt de duşmani, îmi aflu liniştea numai în tabernacolul Tău, unde nici
prietenii, nici neprietenii nu pot pierde sufletul meu.
Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne! Eu însumi îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Mai mult decât mine, ei au mărturisit în faţa întregii lumi păcatele
mele. Ei m-au biciuit când eu şovăiam să mă biciuiesc. Ei m-au chinuit
când eu voiam să fug de chinuri. Ei m-au lovit când eu încercam să mă
cruţ.
Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne! Eu însumi îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Când eu m-am socotit înţelept, ei m-au numit neînţelept. Când eu m-am
socotit puternic, ei m-au batjocorit ca pe un slăbănog. Când eu am vrut
să-i călăuzesc pe alţii, ei m-au obligat să fiu cel din urmă. Când eu
credeam că mă odihnesc, ei mi-au răpit orice odihnă. Când eu mi-am
clădit casă, să petrec în ea o viaţă lungă şi liniştită, ei mi-au
dărâmat-o, lăsându-mă pe dinafară. Duşmanii au obligat mâinile mele să
se ridice pururea în rugăciune înaintea Ta.
Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne! Eu însumi îi binecuvântez şi
nu-i blestem. Înmulţeşte-i şi fă-i încă şi mai neîndurători. Până când
refugiul meu în Tine va fi fără de întoarcere. Până când toate nădejdile
mele în oameni se vor spulbera ca pânza de păianjen. Până când pacea
deplină se va aşterne peste sufletul meu, iar inima mea va deveni
mormânt al celor două surori gemene – trufia şi mânia. Până când voi
dobândi comori numai în ceruri, smulgându-mă pentru totdeauna din
capcana aducătoare de moarte a bunătăţilor lumeşti.
Binecuvântează-i pe duşmanii mei, Doamne! Eu însumi îi binecuvântez şi
nu-i blestem. Mulţumită duşmanilor mei am învăţat ceea ce atât de greu
se învaţă, anume că omul n-are pe lume alt duşman decât el însuşi. Îşi
urăşte duşmanii numai cel care n-a înţeles că ei nu sunt duşmani, ci
prieteni necruţători. Îmi este greu să spun cine mi-a făcut, toată
viaţa, mai mult bine – prietenii sau duşmanii. De aceea,
binecuvântează-i, Doamne, pe prieteni şi pe duşmani...