vineri, 5 septembrie 2014

Ştiu, sună nebunesc să vorbesc despre... timp




Dar, de fapt, ştii ?

Nu este mai nebunesc decât un câine
care a găsit un curcubeu.

Câinii nu disting culorile

Văd lumea în alb-negru.

- Aşa cum noi nu putem vedea timpul.
Îl putem simţi.
Îl putem simţi trecând

dar, nu-l putem vedea,
este doar o ceaţă.

Este ca...
atunci când mergem
într-un tren supersonic
şi vedem lumea doar ca o explozie.

Dar imaginează-ţi dacă am putea
să-l oprim,

imaginează-ţi c-am putea opri acel tren

să coborâm, să privim împrejur

şi să vedem timpul
aşa cum este el în realitate.

Un univers, o lume,

un lucru la fel de inimaginabil
precum culoarea pentru un câine.

Şi la fel de real şi tangibil
ca şi scaunul pe care stai.

Dacă am putea să-l vedem aşa...

Vreau să spun, cum arată el într-adevăr,

atunci... poate că i-am putea vedea
imperfecţiunile şi, la fel de bine, forma.

Şi asta-i tot.

E chiar atât de simplu.

Nu sunt decât un...
... decât un tip care a descoperit
o fisură într-un scaun

pe care nimeni n-o poate vedea.

Sunt acel câine care a văzut curcubeul.

Doar că...
niciunul dintre ceilalţi
câini nu mă cred.