sâmbătă, 6 septembrie 2014

Să trăim!




  Iată povestea: un bătrân iese din curte cu un buchet de flori; trece șchiopătând pe lângă niște puștani care freacă menta pe trotuar; șmecherașii îl îmbrâncesc pe bătrân, care scapă florile pe jos, și se amuză prostește de isprava lor.
Până aici totul e ca în realitate. Mai departe intrăm în ficțiunea advertisingului.
Unul dintre frecătorii de mentă pare să fie jenat de mârlănia amicilor. Curios, îl urmărește pe moș. Îl vede cum depune florile, pios, la monumentul eroilor de război din acel oraș. Scoate repede telefonul și intră pe internet cu o viteză pe care, desigur, numai Cosmote o poate asigura. Din două-trei atingeri pe ecran află că bătrânul este singurul supraviețuitor al contingentului din acel oraș de provincie și că obișnuiește să aducă "un ultim omagiu camarazilor căzuți la datorie".
A doua zi, bătrânul iese iar cu buchetul de flori. De data asta, când trece pe lângă puștani, toți înlemnesc în poziția de drepți și îi dau onorul militărește, cu mâna la tâmplă. Momentul este emoționant, e ceva ca în "Independence Day". Lacrimile vor afară. Părul se ridică pe mâini.
Nu discut calitatea spotului, că nu mă pricep. După criteriile fiziologice — lacrimile și părul sculat — pare să fie bunicel. Nu mă pot abține, totuși, să nu cârcotesc puțin. Nu-mi place tocmai momentul culminant, când puștimea stradală dă onorul, brusc pătrunsă de măreția personajului. Toți salută cu mâna la tâmplă, americănește, cu capul descoperit.
Nu știu cum o fi acum regula în armată, dar când eu mi-am servit patria, frecând veceurile cu periuța de dinți, salutul cu capul descoperit era interzis. Avea o semnificație știută de toți, de la răcan la general: "Te bag în p...a mă-tii!", îi spuneai celui pe care-l salutai cu capul gol. Salutul la devla goală cu un deget, două, trei și așa mai departe indica nivelul de profunzime la care-l băgai în mă-sa pe cel salutat. Dacă mai și răsuceai un pic palma, oblic, nu i se mai vedea nici bombeul cizmelor. Pentru un asemenea salut făceai flotări până obosea caporalul numărând, ajungeai și la arest. Bunicul, care a făcut șapte ani de armată, (când să se libereze, a venit războiul și a băgat ca Berilă până la sfârșit), îmi spunea că și pe vremea lui avea aceeași semnificație. Deci și pentru bătrânul din clip înseamnă același lucru, indiferent care o fi regula astăzi. Băieții noștri, arzători de mangal pe trotuare, când dau onorul cu capul gol (și într-un sens și în celălalt), îl bagă solemn în mă-sa pe bătrânul erou de război. Astfel interpretat, spotul celor de la Cosmote surprinde exact felul cum sunt tratați în țara noastră veteranii de război. Să trăim!