Închipuiţi-vă că într-o zi...
...ar
fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit
prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu
ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea
lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe,
amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi
ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi
fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam,
cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...